clit n., pl. urĭ (rut. klit, cămară, klitka, cușcă, rus. klĭetĭ, cămară, klĭetka, cușcă, teanc de cărămizĭ; pol. kleta, klita, klitka, clădire rea. V. cleată, poclit, scîrleĭcă). Est. Teanc: un clit de haĭne; lîngă clitu de opincĭ (Sadov. VR. 1911, 4, 48). Adv. În ordine, unu peste altu: a pune straĭele clit. – Și clid. V. stiv. V. alandala.