clapă sf [At: H II, 148 / Pl: ~pe / E: ger Klappe] 1 (Înv) Capac. 2 (Înv; pfm; îe) A pune ~pa A termina. 3-4 (Fam; îe) A trage ~pa A înșela (sau a nu-și respecta promisiunea). 5 (La instrumentele muzicale) Dispozitiv care, prin apăsare cu degetele, contribuie la producerea sunetelor. 6 (La mașinile de scris, calculatoare etc.) Mic dispozitiv care, prin apăsare, determină apariția pe hârtie sau monitor a literei sau cifrei înscrise pe el Si: tastă. 7 Orice parte terminală a unui sistem tehnic de acționare care, prin manevrare (cu mâna), efectuează o anumită operație. 8 Placă articulată care închide sau deschide un orificiu. 9 Bucată mobilă de stofa care acoperă buzunarul unei haine. 10 Fiecare dintre cele două bucăți de stofa sau blană mobile atașate la o șapcă sau căciulă pentru a proteja urechile de frig. 11 Placă de oțel a rindelei, de care se lovește așchia. 12 (Aht; îrg) Bașlâc. 13 (Rar) Capac.