opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

CLAMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se folosește pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele de păr la femei etc. – Din germ. Klammer.

clamă sf [At: IONESCU-MUSCEL, F. 58 / Pl: ~me / E: ger Klammer] 1 Piesă de metal întrebuințată pentru a prinde două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. 2 (Teh) Piesă în formă de „U” întrebuințată pentru fixare.

CLAMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. – Din germ. Klammer.

CLAMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, perdelele la ferestre, buclele părului la femei etc. V. agrafă.

CLAMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. – Germ. Klammer.

CLAMĂ s.f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care servește pentru prins hîrtii, părul etc.; agrafă. [< germ. Klammer].

CLAMĂ s. f. piesă de metal, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. (< germ. Klammer)

CLAMĂ ~e f. Piesă de metal, de diferite forme și dimensiuni, cu care se prind unele obiecte (foi de hârtie, rufe pe frânghii, perdele la fereastră etc.). [G.-D. clamei] /<germ. Klammer

CLAMA, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.

CLAMA, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.

clama vi [At: DEX2 / Pzi: ~mez / E: fr clamer] (Liv) 1 A se exprima în termeni violenți sau cu strigăte. 2 (Pex) A vorbi cu ton ridicat.

CLAMA vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].

CLAMA vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer)

Ortografice DOOM

clamă (agrafă) s. f., g.-d. art. clamei; pl. clame

clamă s. f., g.-d. art. clamei; pl. clame

clamă s. f., g.-d. art. clamei; pl. clame

clama (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. clamez, 3 clamează; conj. prez. 1 sg. să clamez, 3 să clameze

clama (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 clamează

clama vb., ind. prez. 1 sg. clamez, 3 sg. și pl. clamează

Etimologice

clama (clamez, clamat), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.

Sinonime

CLAMĂ s. agrafă. (A prins foile cu o ~.)

Intrare: clamă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clamă
  • clama
plural
  • clame
  • clamele
genitiv-dativ singular
  • clame
  • clamei
plural
  • clame
  • clamelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: clama
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clama
  • clamare
  • clamat
  • clamatu‑
  • clamând
  • clamându‑
 singular plural
  • clamează
  • clamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clamez
 (să)
  • clamez
  • clamam
  • clamai
  • clamasem
a II-a (tu)
  • clamezi
 (să)
  • clamezi
  • clamai
  • clamași
  • clamaseși
a III-a (el, ea)
  • clamează
 (să)
  • clameze
  • clama
  • clamă
  • clamase
plural I (noi)
  • clamăm
 (să)
  • clamăm
  • clamam
  • clamarăm
  • clamaserăm
  • clamasem
a II-a (voi)
  • clamați
 (să)
  • clamați
  • clamați
  • clamarăți
  • clamaserăți
  • clamaseți
a III-a (ei, ele)
  • clamează
 (să)
  • clameze
  • clamau
  • clamară
  • clamaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clamă, clamesubstantiv feminin

  • 1. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se folosește pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele de păr la femei etc. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: agrafă
etimologie:

clama, clamezverb

  • 1. livresc A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: chema striga
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „clamă” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3