7 definiții pentru clama
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLAMA, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.
CLAMA, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CLAMA vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLAMA vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clama (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. clamez, 3 clamează; conj. prez. 1 sg. să clamez, 3 să clameze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clama (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 clamează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clama vb., ind. prez. 1 sg. clamez, 3 sg. și pl. clamează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
clama (clamez, clamat), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
clama, clamezverb
etimologie:
- clamer DEX '09 DEX '98 DN