Definiția cu ID-ul 949686:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciutruc, ciutrucuri, s.n. – (reg.) 1. Ciot, ciotură. ♦ (top.) Ciutruchii, coastă de deal unde s-a tăiat pădurea și au rămas cioturi (Odobescu, 1973; Odești). 2. Om mic de statură. – Et. nec. (MDA); posibil din ciot, cu un intermediar *ciotruc.