ciulit³, ~ă [At: DA / V: ~lat, ciurit / Pl: ~iți, ~e / E: ciuli²] 1 a (Înv; d. urechile animalelor) Retezat la vânt. 2 a (Reg) Tregășit. 3 a (D. urechi) Mișcată spre a capta sunetele. 4 a (Reg; fig; d. femei) Smerită. 5 a (Reg; fig; d. femei) Murdară. 6 a (Îe) Cu urechile ~e Care ascultă atent. 7 a (Îae) Care devine foarte atent pentru a distinge un sunet îndepărtat, slab. 8 sf (Îvp) Ureche.