Definiția cu ID-ul 965908:
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CIUL adj. „fără urechi” (pentru animale). 1. Ciul b., 1234 (Drăg);- Gav., mold. (17 A 360). 2. Ciulea (Moț); Ciul/a, -eni, -ești ss. 3. Ciul/ei (Arh); -escul, olt. (Sd V 309); 4. Ciulean, olt., 1551 (AO XVII 293). Cont. cu subst. ciolac: Ciulac, Dinu, munt. (RI XIV 371).