CITOGENÉTICĂ (< fr. {i}; {s} cito- + fr. génétique „genetică”) s. f. Ramură a geneticii care studiază raporturile existente între caracterele ereditare, structura și comportamentul cromozomilor, componenții celulari cu rol genetic, aspectele medicale și evolutive legate de perturbațiile lor morfofuncționale; urmărește, în special, cariotipurile și aberațiile cromozomiale.