CIRIPITOR, -OARE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește. Vin cîteodată vrăbii ciripitoare, Se leagănă gingaș pe ramura mea. DEȘLIU, N. 11. Păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor. EMINESCU, O. I 228. ◊ (Poetic) Tot văzduhul era plin De cîntece ciripitoare. COȘBUC, P. I 176.