CIRIPITÓR, -OÁRE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește; ciripiu. – Ciripi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIRIPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ciripește. Păsăre ~oare. /a ciripi + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIRIPITÓR s. v. informator.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciripitór adj. m., pl. ciripitóri; f. sg. și pl. ciripitoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciripitór, -oáre s.m.f. (fam., pop., peior.) Informator al Securității v. Ap. 8/95 p. 15 (din ciripi + -tor; cuvântul este mai vechi în limba română; DEX – alte sensuri)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciripitor, ciripitori s. m. v. ciripic.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink