ciréș m. (d. cireșă saŭ d. lat. ceresius îld. ceráseus, din cérasus, cireșă, cireș; it. ciriegio și ciliegio, sp. cerezo). Un pom rozaceŭ care face niște bobițe roșiĭ foarte gustoase. Cireș amar, cireș care face cireșe amare. Fig. A te uĭta ca la un cireș copt, a te uĭta cu mare poftă. V. vișin.