circ sn [At: (a. 1834) URICARIUL VIII, 193 / V: (înv) țirc, țircus / Pl: ~uri / E: fr cirque, lat circus] 1 Incintă neacoperită, în formă de amfiteatru, unde se celebrau jocurile publice la romani. 2 (Pan) Construcție rotundă, cu locurile pentru spectatori așezate în amfiteatru și având la mijloc o arenă, unde au loc spectacole. 3 (Glg) Depresiune circulară formată prin acțiunea de eroziune a unui ghețar, de obicei în regiunile muntoase înalte Si: căldare. 4 (Pex) Gen de spectacole care cuprinde numere de gimnastică, de acrobație, prezentare de animale dresate, momente comice. 5 (Pex) Ansamblu artistic care organizează spectacole de circ (4).