ciochină sf [At: DAMÉ, T. 50 / V: (Dob) cinc~ (reg, prin confuzie cu ciorchine) ciorc~, (Ban, cu rostire dial) șocină / A: ciochină / Pl: ~ne / E: cioacă¹, srb čekljun, tc čiqin] (Reg) 1 Partea dindărăt a șeii, de care se poate lega traista, desagii etc. 2 (Îe) A pune (sau a lega sau a atârna, a spânzura) ceva la ~ (sau la ciochine) A nu se mai ocupa de ceva. 3 Cârligul pe care-l poartă uneori țăranii de la munte la brâu. 4 Osul rotund de la glezna piciorului.