Definiția cu ID-ul 907032:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CINĂTUI, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, cu privire la păsări, pești etc.) A curăța (de fulgi, de solzi etc.) și a tăia în bucăți, pentru a pregăti mîncarea. Astă mreană albă, codalbă... s-o cinătuiască, s-o fiarbă. SBIERA, P. 118.