CHIVERNISEALĂ s.f. 1. (Mold., ȚR, Trans. SV) Conducere, guvernare, administrare. A: Tocmit-au boieriile mari în sfat, de chiverniseala țării și a pămîntului Moldovei. URECHE. Iară a celor înțelepți politici chiverniseală iaste ca nici in frica fricosului să cadză, nici in norocul norocosului să ispitească. CI, 173; cf. NCL II, 290; PSEUDO-COSTIN; CANTEMIR, HR.: PSEUDO-MUSTE. B: Te-au luminat Dumnezeu de ai aflat chiverniseala acelor trei pungi. ANTIM; cf. R. POPESCU; MINEIUL (1776). C: Bogăție multă și fără chiverniseală. ÎF, 72^r. ♦ (ȚR) Organizare, aranjament. Cu nici o chivernisală ostășască nu iaste leasne a lua cetatea. IR 1755, 23^v; cf. R. POPESCU. ♦ (Mold.) Judecată, chibzuință. Nu bună socoteală în chivernisala ta pui, ce numai ceale ce spre rău mărg gîndesti. CD 1698, 11^v. Înțăleapta chivernisala sa. NCL II, 291; cf. CD 1698, 21^r; CD 1770, 13^r, 24^v. 2. (Mold., ȚR) Agonisire, subsistență. A: A ara, a sămăna, viia a lucra. neguțitorie a face, carile toate pentru a omului chiverniseală sînt. CD 1698, 391. Numai pentru chiverniseală slujăscu la frînci. IM 1754, 6^v; cf. CD 1698, 27^v, 44^v; CI 170; CD 1770, 32^v, 39^r, 44^v; H 1771, 92^r; BUCOAVNĂ 1775, 61^r. B: Numai pentru chiverniseală slujăscu la frînci. IM 1730, 10^v. Etimologie: chivernisi + suf. -eală. Vezi și chiverni, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chivernisire; hotnogie; chiteală, chitire, chitit², chititură, sămăluință, sămăluire (2), schiverniseală; agonisită (1).