chitară sf [At: LB / V: cit~, ghit~ sf / Pl: ~re, ~tări / E: it chitarra] 1 Instrument muzical cu 6 coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. 2 (Îs) ~ electrică Chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice.