CHITÁRĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitáră s. f.] – Din it. chitarra.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink

CHITÁRĂ ~e f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin lovire sau ciupire cu degetele. [G.-D. chitarei] /<it. chitarra
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CHITÁRĂ s. f. intrument muzical cu șase coarde, acționat prin ciupire sau lovire cu degetele. (< it. chitarra)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

CHITÁRĂ s.f. Instrument muzical cu șase coarde, care emite sunete prin ciupirea sau lovirea acestora cu degetele. [Var. ghitară s.f. / < it. chitarra].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

chitáră s. f., g.-d. art. chitárei; pl. chitáre
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

chitară I V. kithara. II. 1. (it. chitarra; sp. guitarra; fr. guitare; germ. Gitarre; engl. guitar). Instrument cordofon acționat prin ciupire. Denumirea derivă de la termenul arab qîtar care l-a preluat pe cel gr. χιθάρα, kithara*. Apare în sec. 13 în Peninsula Iberică. Corpul, inițial de forma lautei*, mai târziu de forma cifrei 8, era plat, cu eclise înguste. Fața, prevăzută cu orificiu de vibrație, avea tastieră* lată, împărțită prin bare (I, 2) metalice marcând intervalul de semiton*. În ev. med., c. are denumirea de quinterna (lat.) sau chiterna (it.). În zilele noastre cele 6 coarde simple sunt acordate îm Mi La re sol si mi¹. Partida (2) se notează în cheie* sol, cu o octavă* mai sus decât sunetul real. Apăsarea mai multor coarde la același nivel (barré*) și formarea flajeolatelor* între sunetele armonice 2-6 sunt realizabile. Utilizată ca instr. solistic sau de acomp. în muzica pop., distractivă, de dans etc., c. și-a câștigat locul în partiturile de operă (Rossini, Bărbierul din Sevilla; Verdi, Falstaff, Otello etc.) și de muzică simf. (Mahler, Simf. nr. 7; Schönberg, Serenade etc.). 2. În comparație cu c. (1), chitarrina (it.) are un format mai mic, este acordată o terță* mai sus. 3. C. cvintbas are acordajul o cvintă mai jos decât c. (1). 4. Chitarrino (it.) este un instr. pop. de dimensiune mică. 5. Chitarra battente (it.), cu eclise largi, cu 5 coarde triple este acționată cu ajutorul unui plectru*. 6. C. rusească are 7 coarde acordate Re Sol Si re sol si re¹. 7. C. havaiană este acționată prin alunecarea pe coarde a degetului prevăzut cu un inel metalic. 8. C. electrică (cu sau fără cutie de rezonanță*) este instr. cordofon, al cărui sunet este intensificat cu ajutorul amplificatorului electric. Știma* acestor instr. poate fi notată și printr-un fel de tabulatură* (simboluri de litere, cifre, linii și puncte). Sin.: ghitară.
Sursa: DTM | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

chitară cvintbas v. chitară (II, 3).
Sursa: DTM | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

chitară havaiană v. chitară (II, 7).
Sursa: DTM | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

chitară rusească v. chitară (II, 6).
Sursa: DTM | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink