*chirografár, -ă adj. (lat. chirographarius, d. vgr. heir, mînă, și grápho, scriŭ). Jur. Se zice despre datoriile și polițele făcute în virtutea unuĭ act supt semnătură privată și care ast-fel nu pot fi supuse ipoteciĭ, în opoz. cu datoriile și polițele investite cu formele legale. – Maĭ corect ar fi fost chirografic, ca geografic. Se zice și hiro-.