CHIRIAȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană care ia cu chirie o locuință. V. locatar. Se șoptise, în sobor, că Salomia găsise chiriașă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 164. Simt că m-apasă păreții, Eu sînt chiriaș trecător. TOPÎRCEANU, B. 61. – Pronunțat: -ri-aș. – Variantă:(Mold.) chirieș (CREANGĂ, P. 107) s. m.