CHILIOARĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie; chiliuță. Au trecut în chilioara din dosul cuptorului. SADOVEANU, M. C. 58. De ești om bun, aproape de chilioara mea; iară de ești om rău, departe de pe locurile aceste. CREANGĂ, P. 90. Ea mi-și făcea Mică chilioară, Pe mal de apșoară. TEODORESCU, P. P. 35. – Pronunțat: -li-oa-.