CHILER, chilere, s. n. (Regional) 1. Încăpere mică la casele țărănești, în care se păstrează mai ales alimente; cămară. Să fii dumneata sănătoasă, logofeteasă Mărie; vițelul e jupuit și spînzurat în chiler. SADOVEANU, N. P. 41. A rămas acasă, în sat, mița închisă în chiler. SADOVEANU, F. J. 8. Fata se sculă de la gherghef... Apoi se duse în chiler. SANDU-ALDEA, D. N. 194. 2. Încăpere mai mică și mai joasă, aflată în dosul casei și ca o prelungire pe plan înclinat a acesteia, folosită ca locuință.