chiler sn [At: (a. 1812) URICARIUL IV, 353/18 / V: chel~, chelar / Pl: ~i / E: ns cf tc kiler ngr ϰελλάρι(ον), bg килер] (Reg) 1 Mică încăpere, la casele țărănești, cu pivniță zidită sau clădită din bârne, în care se păstrează diferite lucruri și, mai ales, alimente. 2 Despărțitură mică în coliba de la stână, în care se păstrează vasele pline cu lapte Si: (reg) cămară, celar, poiată. 3 (Rar) Ghețărie. 4 (Ist) Denumire dată de turci țărilor (române) din care se aprovizionau cu alimente Si: magaza.