Definiția cu ID-ul 435311:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chibiț (-ți), s. m. – Persoană care asistă la jocul de cărți fără să ia parte efectiv la joc. Germ. Kiebitz (DAR). Sec. XIX. – Der. chibița (var. chibiți), vb. (a privi jocul altora); chibițărie, s. f. (îndeletnicirea de chibiț).