CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. De chiabur, caracteristic chiaburului. – Din chiabur + suf. -esc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

chiaburésc adj. m. (sil. chia-), f. chiabureáscă; pl. m. și f. chiaburéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. – Din chiabur.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIABURÍ vb. v. îmbogăți, înavuți, închiaburi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chiaburí vb. (sil. chia-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiaburésc, imperf. 3 sg. chiabureá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiabureáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink