8 definiții pentru închiaburi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

închiaburi [At: DA ms / V: ~chea~ / Pzi: ~resc / E: în- + chiaburi] (Iuz) 1-2 vtr (A fi considerat sau) a deveni chiabur. 3 vr (Pex) A se îmbogăți.

încheaburésc v. tr. Fam. Fac cheabur, îmbogățesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

închiaburi (a ~) (înv.) (desp. -chia-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închiaburesc, 3 sg. închiaburește, imperf. 1 închiabuream; conj. prez. 1 sg. să închiaburesc, 3 să închiaburească

închiaburi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închiaburesc, imperf. 3 sg. închiaburea; conj. prez. 3 închiaburească

închiaburi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închiaburesc, imperf. 3 sg. închiaburea; conj. prez. 3 sg. și pl. închiaburească

închiaburi s. f., g.-d. art. închiaburirii; pl. închiaburiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCHIABURI vb. a se îmbogăți, a se înavuți, (pop.) a se chiaburi. (Un individ care s-a ~.)

ÎNCHIABURI vb. a se îmbogăți, a se înavuți, (pop.) a se chiaburi. (Un individ care s-a ~.)

Intrare: închiaburi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închiaburi
  • ‑nchiaburi
  • închiaburire
  • ‑nchiaburire
  • închiaburit
  • ‑nchiaburit
  • închiaburitu‑
  • ‑nchiaburitu‑
  • închiaburind
  • ‑nchiaburind
  • închiaburindu‑
  • ‑nchiaburindu‑
singular plural
  • închiaburește
  • ‑nchiaburește
  • închiaburiți
  • ‑nchiaburiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închiaburesc
  • ‑nchiaburesc
(să)
  • închiaburesc
  • ‑nchiaburesc
  • închiabuream
  • ‑nchiabuream
  • închiaburii
  • ‑nchiaburii
  • închiaburisem
  • ‑nchiaburisem
a II-a (tu)
  • închiaburești
  • ‑nchiaburești
(să)
  • închiaburești
  • ‑nchiaburești
  • închiabureai
  • ‑nchiabureai
  • închiaburiși
  • ‑nchiaburiși
  • închiaburiseși
  • ‑nchiaburiseși
a III-a (el, ea)
  • închiaburește
  • ‑nchiaburește
(să)
  • închiaburească
  • ‑nchiaburească
  • închiaburea
  • ‑nchiaburea
  • închiaburi
  • ‑nchiaburi
  • închiaburise
  • ‑nchiaburise
plural I (noi)
  • închiaburim
  • ‑nchiaburim
(să)
  • închiaburim
  • ‑nchiaburim
  • închiabuream
  • ‑nchiabuream
  • închiaburirăm
  • ‑nchiaburirăm
  • închiaburiserăm
  • ‑nchiaburiserăm
  • închiaburisem
  • ‑nchiaburisem
a II-a (voi)
  • închiaburiți
  • ‑nchiaburiți
(să)
  • închiaburiți
  • ‑nchiaburiți
  • închiabureați
  • ‑nchiabureați
  • închiaburirăți
  • ‑nchiaburirăți
  • închiaburiserăți
  • ‑nchiaburiserăți
  • închiaburiseți
  • ‑nchiaburiseți
a III-a (ei, ele)
  • închiaburesc
  • ‑nchiaburesc
(să)
  • închiaburească
  • ‑nchiaburească
  • închiabureau
  • ‑nchiabureau
  • închiaburi
  • ‑nchiaburi
  • închiaburiseră
  • ‑nchiaburiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)