CHEMORECEPTOR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur].