CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. [Var.: cimentare vb. I] – V. cementa.

cementare sf [At: DN³ / Pl: ~tări / E: cementa] 1 Tratare termochimică a oțelurilor pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură Si: cementat¹ (1), cementație (1). 2 (Med) Obturare a canalului unui dinte Si: cementat¹ (2), cementație (2). 3 (Med) Fixare a protezelor dentare Si: cementat¹, cementație (3).

CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. – V. cementa.

CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa.

CEMENTARE Acțiunea de a cementa; cementație. [< cementa].

CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. [Var.: cimenta vb. I] – Din fr. cémenter.

CIMENTA² vb. I v. cementa.

CIMENTARE² s. f. v. cementare.

cementa vt [At: DN³ / Pzi: ~tez / E: fr cémenter] 1 A trata termochimic oțelurile moi sau aliate cu carbon, crom, azot etc., pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură. 2 (Med) A obtura canalul unui dinte cu cement (2). 3 (Med) A fixa cu cement (2) protezele pe dinți.

cimenta [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. 206 / V: cem~, țem~, țim~ / Pzi: ~tez / E: ciment] 1-7 vt A întări cu ciment (1, 3-8) Si: a cimentui (1-7). 8-9 vtr (Fig) A (se) consolida.

cimentare sf [At: GHICA, S. 647 / V: cem~, țem~, țim~ / Pl: ~tări / E: cimenta] 1-7 Întărire cu ciment (1, 3-8) Si: cimentat¹, cimentuire, cimentuit¹. 8 (Fig) Consolidare.

CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din fr. cémenter.

CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducînd, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter.

CEMENTA vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter].

CEMENTA vb. tr. 1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora. 2. a obtura canalul unui dinte cu cement. 3. a fixa cu cement protezele pe dinți. (< fr. cémenter)

A CEMENTA ~ez tranz. (piese de oțel) A trata termochimic, introducând în stratul de la suprafață anumite elemente (crom, carbon etc.), pentru a mări rezistența și durabilitatea. /<fr. cémenter

!cementare (tratarea dinților/oțelului) s. f., g.-d. art. cementării; pl. cementări corectat(ă)

!cementare²/cimentare² (tratarea dinților) s. f., g.-d. art. cementării/cimentării; pl. cementări/cimentări

cementare¹ (tratarea oțelului) s. f., g.-d. art. cementării, pl. cementări

cementare (met.) s. f., g.-d. art. cementării; pl. cementări

!cementa (a ~) (a trata dinții/oțelul) vb., ind. prez. 1 sg. cementez, 3 cementează; conj. prez. 1 sg. să cementez, 3 să cementeze

!cementa²/cimenta (a ~) (a trata dinții) vb., ind. prez. cementează/cimentează

cementa¹ (a ~) (a trata oțelul) vb., ind. prez. 3 cementează

cimenta² (a ~) (a trata dinții) v. cementa²

cimentare² (tratarea dinților) v. cementare²

cementa (met.) vb., ind. prez. 1 sg. cementez, 3 sg. și pl. cementează

CEMENTARE (< fr.) s. f. 1. Tratament termochimic de saturație prin difuzie de carbon, crom, azot, aluminiu a stratului superficial al unui material metalic, pentru a-i mări duritatea și rezistența la uzură. 2. Operație a procesului hidrometalurgic de extragere din soluții a unor metale (cupru, zinc, aur, argint etc.) prin tratare cu metale mai electronegative. 3. (GEOL.) C. hidrotermală = umplere a crăpăturilor și a porilor din roci cu substanțe minerale variate depuse din soluții reziduale, alcaline, provenite din diferențierea magmelor. Rezultatul c.h. sînt filoanele și zăcămintele de impregnație produse prin mineralizația porilor din roci.