CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. [Var.: cimentare vb. I] – V. cementa.

cementare sf [At: DN³ / Pl: ~tări / E: cementa] 1 Tratare termochimică a oțelurilor pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură Si: cementat¹ (1), cementație (1). 2 (Med) Obturare a canalului unui dinte Si: cementat¹ (2), cementație (2). 3 (Med) Fixare a protezelor dentare Si: cementat¹, cementație (3).

CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. – V. cementa.

CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa.

CEMENTARE Acțiunea de a cementa; cementație. [< cementa].

CIMENTARE² s. f. v. cementare.

cimentare sf [At: GHICA, S. 647 / V: cem~, țem~, țim~ / Pl: ~tări / E: cimenta] 1-7 Întărire cu ciment (1, 3-8) Si: cimentat¹, cimentuire, cimentuit¹. 8 (Fig) Consolidare.

!cementare (tratarea dinților/oțelului) s. f., g.-d. art. cementării; pl. cementări corectat(ă)

cementare¹ (tratarea oțelului) s. f., g.-d. art. cementării, pl. cementări

!cementare²/cimentare² (tratarea dinților) s. f., g.-d. art. cementării/cimentării; pl. cementări/cimentări

cementare (met.) s. f., g.-d. art. cementării; pl. cementări

cimentare² (tratarea dinților) v. cementare²

CEMENTARE (< fr.) s. f. 1. Tratament termochimic de saturație prin difuzie de carbon, crom, azot, aluminiu a stratului superficial al unui material metalic, pentru a-i mări duritatea și rezistența la uzură. 2. Operație a procesului hidrometalurgic de extragere din soluții a unor metale (cupru, zinc, aur, argint etc.) prin tratare cu metale mai electronegative. 3. (GEOL.) C. hidrotermală = umplere a crăpăturilor și a porilor din roci cu substanțe minerale variate depuse din soluții reziduale, alcaline, provenite din diferențierea magmelor. Rezultatul c.h. sînt filoanele și zăcămintele de impregnație produse prin mineralizația porilor din roci.