20 de definiții pentru celar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CELAR, celare, s. n. (Pop.) Mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. – Lat. cellarium.

celar sn [At: CORESI, PS. 44 / V: (reg) ~iu / Pl: ~e / E: lat cellarium] 1 (Îrg) Cămară. 2 (Îrg) Odăiță alipită la camera principală. 3 (Îrg) Cea mai mică din cele două odăi ale casei. 4 (Îrg) Căsuță care servea ca locuință de iarnă. 5 (Reg) Bucătărie în casele țărănești mai vechi, comunicând cu tinda, în care mâncau ai casei și păstrau alimentele. 6 (Reg) Pivniță. 7 Hambar. 8 (Reg) Ascunzătoare. 9 (Reg) Despărțitură mică, în coliba de la stână, în care se păstrează vasele pline cu lapte. 10 (Reg) Despărțitură în stână, cât o cămară, unde se țin unt, brânză, rachiu etc.

CELAR, celare, s. n. Mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. – Lat. cellarium.

CELAR, celare, s. n. Încăpere mică sau simplă despărți tură în locuințele țărănești, la stînă etc., pentru păstrarea obiectelor casnice și mai ales a alimentelor. Trece la tarabă, de-acolo în celar, și ascultă prin ușă, pe care a lăsat-o crăpată. CARAGIALE, O. I 262. Hainele, ce le lăsă fata, baba le scoase din casă și le dete în celarul ce avea lîngă coliba ei. ISPIRESCU, L. 396. Și mai intră în celar. De scoate un mic cioltar. TEODORESCU, P. P. 612.

CELAR, celare, s. n. Mică încăpere sau simplă despărțitură în locuințele țărănești, la stînă etc., pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. – Lat. cellarium.

CELAR ~e n. reg. Încăpere mică într-o casă țărănească, unde se păstrează alimentele și unele obiecte casnice. /<lat. cellarium

CELAR s.n. (ȚR) Cămară, magazie. Klĕtĭ. Cămară. Celariu. MARDARIE, 159. Nu era ascunsă în celariu, ce sta supt copaciu. MĂRG. 1691, 22r; cf. MARDARIE, 182; MĂRG. 1746, 23r. Etimologie: lat. cellarium. Cf. c l e a t, s c l i p.

celar n. încăpere în care se pun și se păstrează de ale mâncării. [Vechiu rom. celar, cămară în genere = lat. CELLARIUM]. V. chelar și chiler.

celár n., pl. e (lat. cellarium, d. cella, cămară: fr. cellier, sp. cillero, pg. celleiro. V. celulă, chiler). Cămara din dosu caseĭ țărăneștĭ în care se țin diferite lucrurĭ de lemn orĭ oale (cĭuveĭe), numită pe alocurĭ și prelipcă și polată. Munt. Dun. (și cealar). Zemnic. Trans. Vest. Cămara stîniĭ (unde se păstrează brînzeturile).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

celar (reg.) s. n., pl. celare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CELAR s. (înv.) veghetoare. (~ la stână.)

CELAR s. (înv.) veghetoare. (~ la stînă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

celar (celare), s. n. – Cămară. – Mr. țilar. Lat. cellarium (Pușcariu 331; Candrea-Dens., 301; REW 1804; DAR); cf. v. it. cellaio, prov. celier, fr. cellier, cat. celler, sp. cillero, port. celleiro. Cf. chelar.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

celar, celare, s.n. (reg.) Cămară de la stână, unde se păstrează produsele preparate din lapte. ■ (top.) Vârful Celarului, deal în Săliștea de Sus; Celarul, izvor la obârșia Izei, în apropierea peșterii. – Lat. cellarium „cămară de alimente” (CDDE, DLRM, MDA).

celar, celare, s.n. – (reg.) Cămară de la stână, unde se păstrează produsele preparate din lapte. ♦ (top.) Vârful Celarului, deal în Săliștea de Sus. – Lat. cellarium „cămară de alimente” (Scriban, Șăineanu, Pușcariu, CDDE, DLRM, MDA) < lat. cella „cămară” (Scriban).

Intrare: celar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celar
  • celarul
  • celaru‑
plural
  • celare
  • celarele
genitiv-dativ singular
  • celar
  • celarului
plural
  • celare
  • celarelor
vocativ singular
plural
celariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

celar, celaresubstantiv neutru

  • 1. popular Mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: celărel
    • format_quote Trece la tarabă, de-acolo în celar, și ascultă prin ușă, pe care a lăsat-o crăpată. CARAGIALE, O. I 262. DLRLC
    • format_quote Hainele, ce le lăsă fata, baba le scoase din casă și le dete în celarul ce avea lîngă coliba ei. ISPIRESCU, L. 396. DLRLC
    • format_quote Și mai intră în celar, De scoate un mic cioltar. TEODORESCU, P. P. 612. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.