ceapraz sn [At: (a. 1792) IORGA, S. D. VIII, 24 / V: ceprag, cepreag, cepraz, ceprază, cepreaz / Pl: ~uri / E: tc çapraz] 1 Bordură de mătase (sau fir), dar și de bumbac, lână. 2-3 (Țesătură sau) împletitură cu fire sau ciucuri atârnați, aplicată pe pernițe, perdele, haine. 4 (Pex) Galon. 5 (Pex) Ciucure (de fir, de mătase sau lână. (Pex) Nasture de mătase. 7 (Înv; îf ceprază) Butonieră. 8 Unealtă de lemnar pentru îndreptat dinții ferestrăului, formată dintr-o lamă de oțel cu crestături de mărimi diferite pe ambele laturi și cu mâner Si: călcător ceaprăzar, dințar, zimțar. 9 Poziție alternativă a dinților de ferăstrău, unii într-o parte și alții în alta, în afara planului pânzei, pentru a face mai ușoară tăierea materialului.