ceai sn [At: (a. 1771) IORGA, S. D. XII, 86 / Pl: ~uri / E: rs чай] 1-3 (Frunzele) (preparate prin uscare ale unui) arbust cu flori albe, care crește mai ales în China, India și America, din care se prepară o băutură reconfortantă. 4 (Îc) ~-negru Ceai (2) preparat din plante ajunse la maturitate. 5 (Îc) ~-verde Ceai (2) preparat din frunze tinere, verzi. 6 (Îs) ~ rusesc Ceai (2) adus din China pe uscat, prin Rusia. 7 (Îs) ~ englezesc Ceai (2) adus din Orient pe mare, prin Anglia Si: (înv) te, tizană. 8 Băutură preparată prin (fierberea sau) opărirea ceaiului (2). 9 Băutură preparată (prin fierberea sau) opărirea frunzelor sau florilor altor plante (medicinale) având proprietăți curative.