caterincă sf [At: TDRG / V: ~tar~, ~tir~, ~tri- / Pl: ~nci / E: ucr катеринка] 1 (Înv) Flașnetă. 2 (Fam; îe) A face ~ A-și bate joc.

CATERINCĂ, caterinci, s. f. (Pe cale de dispariție) Flașnetă. Perechile se învîrteau dincolo, în ritmul unui vals somnoros, ce-mi aducea vag aminte de copilărie și de tînguirea caterincilor pe ulițele mărginașe. C. PETRESCU, S. 106. Trecea în cîrjă sprijinit Pe ulița pustie, Și-n caterincă ostenit El învîrtea necontenit O veche melodie. IOSIF, PATR. 39.

CATERINCĂ, caterinci, s. f. Flașnetă. – Ucr. katerynka.

CATERINCĂ ~ci f. înv. Orgă portativă acționată de o manivelă și folosită de muzicanți ambulanți; flașnetă. /<ucr. katerynka

caterincă f. Mold. flașnetă. [Rus. KATERINKA].

cateríncă (Munt. est) și catirincă (Mold.) f., pl. ĭ (rut. katerinka, pol. katarynka [rus. šarmánka] după un vechĭ cîntec german care începea cu vorbele Charmante Katharina, „încîntătoare Caterină”. V. catrință. Cp. cu minavetă). Flașnetă.

catarincă sf vz caterincă

catirincă sf vz caterincă

catrincă sf vz caterincă

catiríncă, V. caterincă.

caterincă (reg.) s. f., g.-d. art. caterincii; pl. caterinci

caterincă s. f., g.-d. art. caterincii; pl. caterinci

caterincă s. f., g.-d. art. caterincii; pl. caterinci

CATERINCĂ s. v. flașnetă.

CATERINCĂ s. (MUZ.) flașnetă, minavet.

caterincă (caterinci), s. f. – Flașnetă. – Var. cat(i)rincă, catarincă. De la un cîntec german care începea cu cuvintele „Charmante Catherine”, cîntat la flașnete (Tiktin; DAR); cf. rut. katerinka, rus. šarmanka. Se consideră că rom. provine din rut., însă ar putea fi și formație rom., cu suf. -că.

caterincă, caterinci s. f. 1. cursă, capcană. 2. zgomot, gălăgie. 3. scandal; ceartă. 4. (intl.) vorbe neserioase prin care interlocutorul este ironizat fără să-și dea seama.

a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.