flașnetă sf [At: VLAHUȚĂ, N. 107 / V: flașnet sn / Pl: ~te / E: ger Flaschnett] Mică orgă mecanică portativă, acționată prin învârtirea unei manivele Si: (pop) caterincă, (înv) minavet.

FLAȘNETĂ, flașnete, s. f. Mică orgă mecanică portativă la care se execută diferite cîntece prin învîrtirea unei manivele. O flașnetă cînta somnoroasă. SADOVEANU, D. 75. Tatăl lor cînta din flașnetă pe la porțile oamenilor. VLAHUȚĂ, N. 107. Roatele căruței scoteau un țipăt ascuțit și se părea că taie auzul. Era ca o flașnetă care cînta dureros de fals. DEMETRESCU, O. 116.

FLAȘNETĂ s.f. Orgă mică, portativă, la care se cîntă prin învîrtirea unei manivele. [Var. flașnet s.n. / < germ. Flaschnett].

FLAȘNETĂ s. f. mică orgă portativă acționată prin învârtirea unei manivele. (< germ. Flaschnett)

FLAȘNETĂ ~e f. Instrument muzical portativ, asemănător cu o orgă mică, acționat cu o manivelă și folosit de muzicanții ambulanți; caterincă. /<germ. Flaschnett

flașnetă f. orgă portativă cu manivelă și sul dințat: flașnete mici pentru copii, flașnete pentru învățat păsări. [Nemț. FLASCHNETT (din fr. flageolet, flaut)].

*flașnétă f., pl. e (germ. flaschinett, flașnetă, d. fr. flageolet, un fel de fluĭer). Munt. Catirincă, minavetă, un fel de orgă portativă care cîntă o serie de cîntece cînd îĭ învîrteștĭ manivela (inventată de un lăutar din Klingenthal, în Saxonia, la 1829). V. ocarină.

flașnet sn vz flașnetă

FLAȘNET s.n. v. flașnetă.

flașnetă s. f., g.-d. art. flașnetei; pl. flașnete

flașnetă s. f., g.-d. art. flașnetei; pl. flașnete

flașnetă s. f., pl. flașnete

flașnetă.

FLAȘNETĂ s. (MUZ.) caterincă, minavet.

FLAȘNETĂ s. (MUZ.) caterincă, minavet.

flașnetă (flașnete), s. f. – 1. Mică orgă mecanică portativă. – 2. (Arg.) Gură, cioc. Germ. Flaschnett (sec. XIX). – Der. flașnetar, s. m.

flașnetă v. mecanice, instrumente.

flașnetă, flașnete s. f. gură