CASTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. Mamifer acvatic rozător care trăiește în colonii, clădindu-și, pe marginea rîurilor, locuințe făcute cu mare măiestrie; biber. Mă gîndesc că așa au trecut [cocorii] și pe vremea cînd pe aici... castorii își făureau zăgazuri în apa Voievodesei. C. PETRESCU, A. 307. Frați, zise un castor Zidar de soiul lui, Eu asta socotesc: De mi-ați da ajutor, Să m-apuc să clădesc Zid tare de pămînt. ALEXANDRESCU, P. 168. 2. Blana prețioasă a animalului descris mai sus. Căciulă de castor. ♦ Postav făcut din părul acestui animal. Ai văzut ce potcapice au – de castor de cel mai bun și cu lustru pe dînsele. HOGAȘ, M. N. 144.