CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care ține de casă1, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S. m. (Rar) Căsean. – Casă1 + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de valeriu
| Greșeală de tipar
| Permalink
CÁSNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de casă; propriu casei; gospodăresc. Aparat de uz ~. /casă + suf. ~nic
Sursa: NODEX |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
CÁSNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. 1) Persoană care locuiește într-o casă cu alți membri ai familiei. 2) Persoană nesalarizată care se ocupă numai cu gospodăria. /casă + suf. ~nic
Sursa: NODEX |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
CÁSNIC adj. 1. v. conjugal. 2. domestic, familial, gospodăresc. (Treburi ~.) 3. domestic, menajer. (Aparat de uz ~.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
CÁSNIC s. v. bărbat, soț.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
cásnic adj. m., s. m., pl. cásnici; f. sg. cásnică, pl. cásnice
Sursa: Ortografic |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
