cásnic, -ă adj. (d. casă 1). De casă, domestic: animale casnice. Ĭubitor de casă, gospodar: casnic și așezat (VR. 1923, 7, 34). Subst. Persoană din casă (căsean).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink