Casandra Cea mai frumoasă dintre fiicele regelui troian Priam și ale Hecubei, înzestrată cu darul profeției, dar condamnată să nu fie crezută niciodată pentru că ar fi respins dragostea marelui zeu Apolo, Casandra (în unele izvoare numită și Alexandra, după cum fratele ei Paris apare și sub numele Alexandru) este cea care prezice căderea Troiei; devenită prizoniera lui Agamemnon și stîrnind gelozia Clitemnestrei, frumoasa troiană este asasinată la Micene. Alături de Kassándra, grecii foloseau și masc. Kássandros, purtat printre alții de un rege al Macedoniei din sec. 4 î.e.n., fiul lui Antipatros. Nume compus, Kássandros nu pune probleme în ceea ce privește elementul secund în care se poate recunoaște cu ușurință subst. anér, gen. andrós (→ Alexandru; Andronic; Andromaca; Andromeda; Menandru etc.). Mult mai dificil de explicat este prima parte a numelui, kass- (același în Cassiodoros, Cassiopea etc.), al cărei înțeles ar fi, după unii specialiști, „distins, ales” (pentru această problemă, mai pe larg → Casiana). Prezența acestui vechi nume grecesc în onomastica modernă se explică prin tendința din ce în ce mai puternică astăzi de modernizare și laicizare a numelor pers. mai ales prin reluarea unor nume celebre din civilizația antică. Cum destinul tragic al Casandrei a inspirat artiști și opere celebre, de la Troienele lui Euripide pînă la Războiul Troiei nu va mai avea loc a lui J. Giraudoux sau fresca muzicală Troienii de H. Berlioz, numele a fost, grație iubitorilor antichității, reintrodus în inventarul de prenume actuale.