opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARBURA, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURA, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURA, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

carbura vt [At: IOANOVICI, TEHN. 38 / Pzi: ~rez / E: carbură] A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.

CARBURA, carburez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.

CARBURA vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer].

CARBURA vb. tr. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. (< fr. carburer)

A CARBURA ~ez tranz. 1) (fier sau aliaje feroase) A trata cu carbon (în vederea preparării oțelului). 2) (carburanți) A amesteca cu aer. /Din carbură

CARBURĂ, carburi, s. f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ Carbură de calciu = carbid. Carbură de siliciu = carborundum. – Din fr. carbure.

carbură sf [At: MURGOCl, SĂM. VI, 387 / Pl: ~ri / E: fr carbure] 1 Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. 2 (Îs) ~ de calciu Carbid.

CARBURĂ, carburi, s. f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ Carbură de calciu = carbid. – Din fr. carbure.

CARBURĂ, carburi, s. f. Corp rezultat din combinarea carbonului cu un metal. Carbură de fier.

CARBURĂ, carburi, s. f. Corp, substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. – Fr. carbure.

CARBURĂ s.f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. [< fr. carbure].

CARBURĂ s. f. compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ♦ ~ de calciu = carbid. (< fr. carbure)

CARBURĂ ~i f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ ~ de calciu combinație a carbonului cu calciul, care în reacție cu apa dă acetilena; carbid. /<fr. carbure

carbură f. combinarea carbonului cu un corp simplu: carbură de fier.

*carbúră f., pl. ĭ (d. lat. carbo, cărbune). Chim. Combinațiune de cărbune cu un corp simplu: carbură de fer.

*carburéz v. tr. (d. carbură). Chim. Combin cărbunele cu un corp simplu, dar nu cu oxigenu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carbura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. carburez, 3 carburează; conj. prez. 1 sg. să carburez, 3 să carbureze

carbura (a ~) vb., ind. prez. 3 carburează

carbura vb., ind. prez. 1 sg. carburez, 3 sg. și pl. carburează

carbură s. f., g.-d. art. carburii; pl. carburi

carbură s. f., g.-d. art. carburii; pl. carburi

carbură s. f., g.-d. art. carburii; pl. carburi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CARBURĂ s. (CHIM.) carbură de calciu v. carbid; carbură de fier = cementită; carbură de siliciu v. carborundum.

CARBURĂ s. (CHIM.) carbură de calciu = carbid; carbură de siliciu = carborundum.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARBURI (< fr.) Compuși binari ai carbonului cu celelalte elemente, mai ales cu metale, bor sau siliciu ♦ Carbură de bor = pulbere sau cristale negre de duritatea diamantului, rezistente la agenți chimici; se folosește ca abraziv, pentru tăiat materiale dure. Carbură de calciu = cristale incolore ce reacționează energetic cu apa formînd acetilenă; carbid. ♦ Carbură de siliciu = material dur, rezistent chimic și termic; se folosește ca material refractar, la fabricarea abrazoarelor etc.; carborundum. Carbură de fier v. cementită.

Intrare: carbura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carbura
  • carburare
  • carburat
  • carburatu‑
  • carburând
  • carburându‑
 singular plural
  • carburează
  • carburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carburez
 (să)
  • carburez
  • carburam
  • carburai
  • carburasem
a II-a (tu)
  • carburezi
 (să)
  • carburezi
  • carburai
  • carburași
  • carburaseși
a III-a (el, ea)
  • carburează
 (să)
  • carbureze
  • carbura
  • carbură
  • carburase
plural I (noi)
  • carburăm
 (să)
  • carburăm
  • carburam
  • carburarăm
  • carburaserăm
  • carburasem
a II-a (voi)
  • carburați
 (să)
  • carburați
  • carburați
  • carburarăți
  • carburaserăți
  • carburaseți
a III-a (ei, ele)
  • carburează
 (să)
  • carbureze
  • carburau
  • carburară
  • carburaseră
Intrare: carbură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carbură
  • carbura
plural
  • carburi
  • carburile
genitiv-dativ singular
  • carburi
  • carburii
plural
  • carburi
  • carburilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carbura, carburezverb

  • 1. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • carbură DEX '09 DEX '98 DN

carbură, carburisubstantiv feminin

  • 1. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Carbură de fier. DLRLC
    • 1.1. Carbură de calciu = carbid. DEX '09 DEX '98 MDN '00
      sinonime: carbid
    • 1.2. Carbură de siliciu = carborundum. DEX '09
      sinonime: carborundum
    • 1.3. Carbură de fier = cementită. Sinonime
      sinonime: cementită
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.