CARBURĂ, carburi, s. f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ Carbură de calciu = carbid. Carbură de siliciu = carborundum. – Din fr. carbure.

carbură sf [At: MURGOCl, SĂM. VI, 387 / Pl: ~ri / E: fr carbure] 1 Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. 2 (Îs) ~ de calciu Carbid.

CARBURĂ, carburi, s. f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ Carbură de calciu = carbid. – Din fr. carbure.

CARBURĂ, carburi, s. f. Corp rezultat din combinarea carbonului cu un metal. Carbură de fier.

CARBURĂ, carburi, s. f. Corp, substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. – Fr. carbure.

CARBURĂ s.f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. [< fr. carbure].

CARBURĂ s. f. compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ♦ ~ de calciu = carbid. (< fr. carbure)

CARBURĂ ~i f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ ~ de calciu combinație a carbonului cu calciul, care în reacție cu apa dă acetilena; carbid. /<fr. carbure

carbură f. combinarea carbonului cu un corp simplu: carbură de fier.

*carbúră f., pl. ĭ (d. lat. carbo, cărbune). Chim. Combinațiune de cărbune cu un corp simplu: carbură de fer.

carbură s. f., g.-d. art. carburii; pl. carburi

carbură s. f., g.-d. art. carburii; pl. carburi

carbură s. f., g.-d. art. carburii; pl. carburi

CARBURĂ s. (CHIM.) carbură de calciu v. carbid; carbură de fier = cementită; carbură de siliciu v. carborundum.

CARBURĂ s. (CHIM.) carbură de calciu = carbid; carbură de siliciu = carborundum.

CARBURI (< fr.) Compuși binari ai carbonului cu celelalte elemente, mai ales cu metale, bor sau siliciu ♦ Carbură de bor = pulbere sau cristale negre de duritatea diamantului, rezistente la agenți chimici; se folosește ca abraziv, pentru tăiat materiale dure. Carbură de calciu = cristale incolore ce reacționează energetic cu apa formînd acetilenă; carbid. ♦ Carbură de siliciu = material dur, rezistent chimic și termic; se folosește ca material refractar, la fabricarea abrazoarelor etc.; carborundum. Carbură de fier v. cementită.