CARACTEROPATIE (< fr.) s. f. Ansamblu de trăsături caracteriale anormale, întîlnit în special în psihopatii (cu care adesea se confunda), ce influențează negativ comportamentul. Anormalitatea (perversiuni, obsesii) poate privi orientarea persoanei (atitudinea față de societate, de muncă, față de o altă persoană sau față de sine) ori voința ei, exprimîndu-se prin dificultatea adaptării sociale.