CAPOȚÉL, capoțele, s. n. Diminutiv al lui capot2. – Capot2 + suf. -el.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAPOȚÉL, capoțele, s. n. Diminutiv al lui capot2.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAPOȚÉL s. v. scurteicuță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
capoțél s. n., pl. capoțéle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
capoțél n., pl. e (d. capot). Capot scurt, camizolă, matineŭ. V. camizolă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink