21 de definiții pentru canură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANURĂ, canuri, s. f. Fir scurt de lână rămas după dărăcit, folosit (ca bătătură) pentru țesături mai groase. – Lat. cannula.

canură sf [At: CREANGĂ, A. 62 / V: ~noră, căn~ / Pl: ~uri / E: ml cannula] Fire scurte de lână rămase în dinții pieptenului după dărăcit, folosite (ca bătătură) pentru țesături mai groase.

CANURĂ s. f. Nume dat firelor scurte de lână rămase în dinții pieptenului după dărăcit, folosite (ca bătătură) pentru țesături mai groase. – Lat. cannula.

CANURĂ s. f. Nume dat firelor scurte de lînă rămase, după dărăcit, în dinții pieptenelui și care se întrebuințează (mai ales ca bătătură) pentru țesături mai groase. Mai stai numai nițel, Marioaro, să-mi pui niște canură pe rășchitor. SANDU-ALDEA, D. N. 228. Torceam... cîte o movilă de drugi de canură. CREANGĂ, A. 63. Canură toarsă nu era pentru bătătură. CREANGĂ, A. 62. ◊ (Poetic) Pe dealuri înverzite și pline de soare lunecau, însemnînd pete întunecate, umbrele mari ale nourilor de canură. SADOVEANU, O. VI 171.

CANURĂ s. f. Nume dat firelor scurte de lînă rămase în dinții pieptenului, după dărăcit, folosite (ca bătătură) pentru țesături mai groase. – Lat. cannula.

CANURĂ f. Fibre scurte rămase după dărăcit și folosite la confecționarea țesăturilor groase. ~ de lână. ~ de cânepă. /<lat. cannula

cànură f. lână mai proastă ce rămâne după ce scoatem părul din ea: canura servă de bătătură și părul de urzeală. [Origină necunoscută].

cánură f., pl. ĭ (lat. cánnula, cánulă, țeava care se’nvîrtește în suveĭcă și deapănă firu. De aci a trecut numirea asupra firuluĭ de cînepă, și apoĭ s’a aplicat la lînă. D. rom. vine ngr. vsl. sîrb. bg. kánura. Cp. cu brînză). Lîna cea maĭ proastă care ĭese din pĭepteneĭ la urmă și din care se fac sumane ș. a. V. fuĭor, puzdere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

canură (pop.) s. f., g.-d. art. canurii; (fire) pl. canuri

canură (pop.) s. f., g.-d. art. canurii; (fire) pl. canuri

canură s. f., g.-d. art. canurii; („fire”) pl. canuri

canură s. f., g.-d. art. canurei; pl. -

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

canură (canuri), s. f. – Fibre sau resturi de fire de lînă, in sau cînepă, care cad la dărăcit; se folosesc pentru țesături mai groase sau pentru pînza de sac. – Mr. canură. Lat. cannŭla „trestioară”. (P. Papahagi, Notițe, 14; REW 1609; Pascu, I, 56; cf. DAR); cf. ven. kanula, friul. kánula, tarent. kanolo, cu sensul etimologic. Înainte, Tiktin (urmat de Pușcariu 268) se gîndise la un der. al vb. lat. carĕre „a scărmăna”, de tipul *carŭla, cu rezultat rom. disimilat; ipoteză puțin probabilă. Din rom. a trecut în ngr. ϰάνουρα, bg., sb. kanura (Romansky, Jb., XV, 110; Berneker 483; Capidan, Raporturile, 204).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

canură, (cănură), s.f. Fire de lână rămase în dinții hrebdincii. – Lat. cannula „trestioară” (DLRM, MDA).

canură, (cănură), s.f. – Fire de lână rămase în dinții hrebdincii (Lenghel, 1979). – Lat. cannula „trestioară” (P. Papahagi, cf. DER; DLRM, MDA).

canură, (cănură), s.f. – Fire de lână rămase în dinții hrebdincii (Lenghel 1979). – Lat. cannula.

cănură, s.f. v. canură („fire de lână”).

cănură, s.f. – v. canură („fire de lână”).

Intrare: canură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canură
  • canura
plural
  • canuri
  • canurile
genitiv-dativ singular
  • canuri
  • canurii
plural
  • canuri
  • canurilor
vocativ singular
plural
canoră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cănură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

canură, canurisubstantiv feminin

  • 1. Fir scurt de lână rămas după dărăcit, folosit (ca bătătură) pentru țesături mai groase. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mai stai numai nițel, Marioaro, să-mi pui niște canură pe rășchitor. SANDU-ALDEA, D. N. 228. DLRLC
    • format_quote Torceam... cîte o movilă de drugi de canură. CREANGĂ, A. 63. DLRLC
    • format_quote Canură toarsă nu era pentru bătătură. CREANGĂ, A. 62. DLRLC
    • format_quote poetic Pe dealuri înverzite și pline de soare lunecau, însemnînd pete întunecate, umbrele mari ale nourilor de canură. SADOVEANU, O. VI 171. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.