cantă, cante, s.f. – (reg.) Vas de lut în care se pune laptele la prins (Lenghel, 1979). Vas de formă lunguiață, cu gâtul mai strâmt (Antologie, 1980): „Tăt cu canta țigănească, / Lumea să te miluiască” (Papahagi, 1925: 171). – Din germ. Kåndl (Țurcanu, 2008: 82); din srb., magh. kanta (MDA) < germ. Kante și Kanne (Scriban).