cantautor s. m. Cântăreț care își compune singur melodiile ◊ „A.B. mărturisea nu de mult că se socotește pe sine în calitate de cantautor.” R.lit. 4 II 71 p. 5. ◊ „Printre succesele sale, multe dintre ele compoziții proprii (avem de-a face deci cu un «cantautor»), amintim [...]” Săpt. 31 V 74 p. 7. ◊ „Cantautorii tineri [sunt] îndeobște recunoscuți sub numele de folkiști [...]” Săpt. 23 VIII 84 p. 8. ◊ „A încetat din viață N. V., unul din cei mai mari cantautori români.” Ev.z. 11 X 95 p. 8; v. și Săpt. 10 III 72 p. 13 (din it. cantautore; DLI; DEX-S)