cantă¹ sf [At: LB / Pl: ~te / E: srb, mg kanta] (Reg) 1 Oală de metal. 2 Conținutul unei cante (1). 3 Oala împreună cu conținutul. 4 Vas de lut cu coadă, larg la gură ca o ulcică (un fel de cană mai mare). 5 Conținutul unei cânte (4). 6 Vasul împreună cu conținutul.

cantă² sf [At: DDRF / Pl: ~te / E: ger Kante] (Gmsr) Fâșie colorată de la capătul unei bucăți de stofa Si: șiștoare Cf bată.

❍CANTĂ (pl. -te) sf. Băn. Maram. Cană mare [srb. ung. kanta).

cántă f., pl. e (sîrb. ung. kanta, d. germ. kante și kanne. V. cană și cănată. Cp. Bern. 1, 481). Ban. Olt. Găleată de metal. Cofer, vas metalic (de 6-8 litri) de adus și de ținut apa în casă. (Astăzĭ sînt smălțuite). Garniță (bidon) de dus lapte. Ĭal. Stropitoare de grădină. V. polomeac.

❍CĂNTUȚĂ (pl. -uțe) sf. Băn. dim. CANTĂ.

CANTA vb. I. intr. (Schi) A merge pe canturi. [< germ. kanten].

canta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cantează

cantă, cante, s.f. (reg.) Vas de formă lunguiață, cu gâtul mai strâmt: „Tăt cu canta țigănească, / Lumea să te miluiască” (Papahagi, 1925: 171). – Din srb., magh. kanta (MDA).

cantă, cante, s.f. – (reg.) Vas de lut în care se pune laptele la prins (Lenghel, 1979). Vas de formă lunguiață, cu gâtul mai strâmt (Antologie, 1980): „Tăt cu canta țigănească, / Lumea să te miluiască” (Papahagi, 1925: 171). – Din germ. Kåndl (Țurcanu, 2008: 82); din srb., magh. kanta (MDA) < germ. Kante și Kanne (Scriban).

cantă, s.f. – Vas de lut în care se pune laptele la prins (Lenghel 1979). Vas de formă lunguiață, cu gâtul mai strâmt (Antologie 1980): „Tăt cu canta țigănească / Lumea să te miluiască” (Papahagi 1925: 171). – Din germ. Kåndl (Țurcanu 2008:82).