can(n)abis s. (chim.) Stupefiant extras din cânepă indiană ◊ „Experții italieni au declarat că este vorba de un nou tip de drog, care se prezintă sub forma unui lichid concentrat, obținut în laborator prin sinteză, după un procedeu asemănător distilării canabisului.” R.l. 24 II 75 p. 6. ◊ „Între «mărfurile» descoperite se află nu mai puțin de două tone de canabis, peste o sută de kilograme de cocaină și 50 kg de heroină pură, precum și 8200 de doze de L.S. D.” R.l. 31 I 79 p. 6. ◊ „Potrivit datelor statistice, pe primul loc se află consumatorii de cannabis (hașiș, marijuana) [...]” R.l. 6 II 85 p. 6; v. și 14 VII 80 p. 6, I.B. 13 II 84 p. 8; v. și canabicultor (din fr., engl., it. cannabis; PN 1987; DEX-S)