8 definiții pentru cambrură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAMBRURĂ, cambruri, s. f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. – Din fr. cambrure.
CAMBRURĂ, cambruri, s. f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. – Din fr. cambrure.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cambrură sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: fr cambrure] Arcuitură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAMBRURĂ s.f. (Franțuzism) Arcuitură, îndoitură. ♦ Curbura unei piese de lemn sau a cintrului unei bolți. ♦ Curbura dintre călcîi și tars; bolta piciorului. [< fr. cambrure].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAMBRURĂ s. f. arcuitură. ◊ curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolți. ◊ curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. (< fr. cambrure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CAMBRURĂ ~i f. Loc unde un obiect este cambrat. /<fr. cambrure
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cambrură (rar) s. f., g.-d. art. cambrurii; pl. cambruri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cambrură (rar) s. f., g.-d. art. cambrurii; pl. cambruri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cambrură s. f., g.-d. art. cambrurii; pl. cambruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cambrură, cambrurisubstantiv feminin
-
- 1.1. Curbura unei piese de lemn sau a cintrului unei bolți. DN
- 1.2. Curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. DN
-
etimologie:
- cambrure DEX '09 DEX '98 DN