caldarîm (caldarîmuri), s. n. – Pavaj, drum pavat. – Mr., megl. căldărmă. Tc. kaldirim (Roesler 894; Șeineanu, II, 76; Meyer 167; Lokotsch 1028; Ronzevalle 129; Bogrea, Dacor., II, 653); cf. ngr. ϰαλντερίμι, alb. kaldram, bg. kăldărăm, bg., sb. kaldrma. – Der. caldarîmgiu, s. m. (muncitor care se ocupă cu executarea caldarîmurilor).