caie, (gaie), s.f. (reg.) Pasăre răpitoare care scoate țipete stridente în pădure și „strâgă a ploaie” (Papahagi, 1925); șorecar comun (Buteo buteo): „Astă pasăre care cântă așa în pădure strâgă ploaie șî să cheamă caie. (…) Strâgă așa că-i e sete și nu-i slobod a bea din pârâu, ci numai când plouă, atunci bea apă de ploaie de pă cetina de molid” (Papahagi, 1925: 321). ■ (onom.) Caia, nume de familie frecvent pe Valea Izei, în zona Rozavlea. – Din magh. kánya, rus. kanya (MDA).