Definiția cu ID-ul 427671:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
caia (caiele), s. f. – Cui de potcoavă. Tc. kaye, cf. kayar „potcoavă cu țepi, împotriva alunecării” (Șeineanu, II, 76; Tiktin; DAR). După Scriban, din germ. Keil, ipoteză puțin probabilă (după Philippide, Principii, 33, din lat. *clavella).